Apa potabila.Caracteristici.Clasificare

Apa reprezintă în medie 75% din masa corporală a unui sugar, 60% din cea a unui adult şi 50% la vârstnici. Un om poate să supravieţuiască fără hrană în jur de 30 de zile, dar în lipsa apei viaţa îi este pusă în pericol după numai 3 zile. Necesarul mediu de apă al organismului uman se estimează la 2,5 litri/zi. Principalii parametri după care se stabilește potabilitatea unei ape sunt: pH-ul – trebuie să fie între 6.5 și 9.5. Sub 6,5 înseamnă deja pH acid. Peste 9,5 înseamnă pH prea bazic – ambele depășiri de parametri au consecințe imediate asupra organismului (aciditatea stomacală fiind un exemplu). Conductivitatea apei e un alt parametru – e indicatorul cantității de substanțe minerale dizolvate în apă. Apa minerală este singura exceptată de la o valoare maximă pentru conductivitate,  dar în acest caz particular trebuie ținut cont de faptul că apele minerale cu mineralizare de peste 500 mg/l nu trebuie consumate la nivelul de doi litri de apă pe zi – adică nivelul recomandat pentru menținerea hidratării corespunzătoare a organismului uman adult. Cu cît conductivitatea e mai mare, cu atît sunt mai multe minerale dizolvate în apă. Acestea aduc apei încărcătură electrică măsurabilă. Limita maximă admisă legal pentru conductivitatea apei este de 2500 de µS/cm (microSiemen pe centimetru). Turbiditatea este parametrul care reflectă cantitățile de impurități mecanice din apă (vizibile și cu ochiul liber) - de exemplu argila, nisipul sau rugina pe care apa le „ia cu sine” din puțuri sau de pe conductele pe care circulă. Limita legală este de cinci unități de turbiditate. În contextul discuției despre impurități, cele vizibile, măsurabile prin turbiditate, sunt singurele în măsură sa îngrijoreze consumatorul. Determinarea prezenței azotaților, azotiților și amoniacului în apă este printre cele mai importante analize. Azotații sunt admiși în apa potabilă în concentrație de până la 50 mg/l, azotiții de până la 0.5 mg/l, iar amoniacul - până la 0,5mg/l. Acești compuși chimici există în mod natural în apă, însă apa din zonele exploatate agricol conțin proporții mai mari din acești compuși, din cauza folosirii îngrășămintelor chimice. Apa potabilă este definita prin faptul ca este destinata consumului uman si care consumată direct sau folosită pentru prepararea diverselor produse alimentare, nu trebuie să pună în pericol sănătatea consumatorilor. Criteriile de potabilitate sunt definite printr-un ansamblu de parametri organoleptici, fizico-chimici și microbiologici reglementați legal. Plecând de la definiția dată mai sus și coroborat cu actele normative aplicabile apei potabile, există următoarele tipuri de apă potabilă: – apa potabilă furnizată  în sistem centralizat sau apa de la robinet; – apa de masă îmbuteliată; – apa minerală naturală plată; – apa minerală naturală carbogazoasă; – apa minerală naturală carbogazificată; – apa de izvor.

Apa potabila in sistem centralizat

Apa de la robinet trebuie să fie sanogenă şi curată, adică: - să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau substanţe care, prin număr sau concentraţie, pot constitui un pericol potenţial pentru sănătatea umană; - parametrii chimici analizați să se încadreze sub concentrația maximă admisă prevăzută de Legea privind calitatea apei potabile. Producatorii de apa potabila in sistem centralizat, alaturi de autoritatile statului, au obligatia sa monitorizeze lunar calitatea apei si sa publice buletinele de analiza a apei furnizata consumatorilor. Monitorizarea este obligatorie pentru 20 de parametri, cei mai importanti in ceea ce priveste sanatatea omului. Aceasta stricta monitorizare face ca apa de la robinet sa fie una din variantele cele mai sigure pentru sanatatea noastra in pofida campaniei negative ce i se face. Pentru Bucuresti gasiti  informatii despre calitatea apei furnizate pe site-ul Apa Nova.

Apa de masă

Orice apă îmbuteliată destinată consumului alimentar, alta decât “apa minerală naturală” sau “apa de izvor”, se comercializează sub denumirea de “apa de masă”. Apa de masă este apa destinată consumului uman şi care poate proveni din orice sistem de aprovizionare cu apă. Legislația pentru acest tip de ape este ambiguă, ea putând proveni dintr-un izvor sau un foraj, din ape de suprafață, din rețeaua publică de apă potabilă sau chiar din apa de mare desalinizată și remineralizată artificial deoarece este supusă purificării chimice. Acestea pot include: – apa purificată este apa produsă prin distilare, deionizare, osmoză inversă sau alt procedeu adecvat care conduce la purificarea ei microbiologică; – apa deionizată este apa produsă printr-un proces de deionizare – apa distilată este apa produsă printr-un proces de distilare – apa de osmoză inversă este apa produsă printr-un proces de osmoză inversă Calitatea apei potabile, de masă, îmbuteliate trebuie să corespundă acelorași cerinţe de calitate aplicabile apei de la robinet. Producătorii de apă de masă nu sunt obligați să declare compoziția chimică a apei pe etichete, consumatorii fiind asfel expuși unor riscuri privind sănătatea! Unele mărci de apă îmbuteliată sunt produse prin demineralizarea apei și apoi readăugarea de minerale și arome pentru gustul dorit. Atunci când se consumă o astfel de apă slab sau artificial mineralizată, organismul nostru trebuie să adauge electroliți la această apă mai întâi, extrăgând-le din rezervele corporale. Acest lucru conduce la diluarea electroliților și redistribuirea insuficientă a apei in organism care poate compromite functia organelor vitale. De asemenea, puritatea sursei rămâne o parte importantă a calității apei. Acesta poate fi nesigură, deoarece cea mai mare parte din metodele de purificare artificială nu elimină și contaminanții toxici.

Apa minerală

Apa minerală naturală se distinge clar de apa de băut obişnuită prin următoarele: Apa minerală naturală trebuie să aibă o origine subterană. Datorită protecției sale naturale, la care se adaugă ariile de protecție create de om, apa minerală, în starea ei naturală, trebuie să fie pură din punct de vedere microbiologic, lipsită în totalitate de contaminanți și să aibă o compoziție fizico-chimică caracteristică și constantă în timp. Proprietățile sale naturale specifice sunt atent și continuu monitorizate în timp, de aceea se interzice orice tratare de dezinfectare, prin orice mijloace s-ar face aceasta, precum  orice altă tratare de natură a modifica numarul populației microbiene din apa minerala naturală. Apa minerala naturala trebuie să fie îmbuteliata la sursă. Compușii cu potenţial toxic sunt strict reglementați. Indicatorii privind contaminarea (indicator al purității originare) au cele mai restrictive valori dintre toate apele îmbuteliate.  Compoziția  și alte caracteristici ale apei minerale naturale trebuie să rămână stabile în limitele fluctuațiilor naturale. Acestea nu trebuie să fie afectate de posibilele variații ale debitului sursei. Apa minerală naturală trebuie să fie, din punct de vedere al parametrilor calitativi și de conținut ca cea de la sursă, de dinainte de îmbuteliere. De aceea, pe întregul drum de la sursă până în recipient, trebuie să se evite contactul acesteia cu atmosfera, iar materialele utilizate pe întreg acest parcurs, să fie inerte din punct de vedere chimic, astfel încât să nu influenţeze calitatea apei.